Două accidente în aceeaşi zi, în zona Pasajului Basarab. Rezultatul deciziilor proaste după un an

Anul de graţie 2012, o zi de marţi banală, dar care pentru patru şoferi s-a dovedit a se conforma dictonului ”marţea – trei ceasuri rele”. Sau o fi de vină zona de lângă Pasajul Basarab?

Ora 8:30, mă pregătesc încet să plec la birou. Când deodată aud scrâşnet de frâne şi zgomot de buşitură metalică. Înşfac repede aparatul foto şi surprind un taximetrist cu un Renault Clio Symbol care tocmai a intrat în fundul unei dube Fiat Doblo.

Locul accidentului: fix în curba dinspre Pasajul Basarab pe Titulescu, la trecerea de pietoni. Unde duba a frânat brusc (după cum am spus şi acum un an, semnalizarea trecerii de pietoni e mai mult decât deficitară), iar taximetristul a frânat prea târziu.

De ce? O fi neatenţie? Aş spune mai degrabă atenţie stresată la poliţiştii care, în foarte multe zile, dirijează circulaţia în zonă, atât dimineaţa, cât şi seara. Sau cel puţin aşa cred ei, pentru că, fiind de la Poliţia Locală (nu Rutieră!), i-am surprins de câteva ori mască în faţa situaţiilor neprevăzute din aglomeraţie.

Sincer, mai bine fără ei în intersecţie. Pentru că, indirect, există o mare probabilitate să fi provocat chiar ei acest accident (ştiu că legea îl învinuieşte pe cel care a lovit din spate, dar trebuie luat în considerare şi tabloul general, care a dus la acest incident).

Accidente se mai întâmplă, dar, când, în aceeaşi zi, la 10 ore distanţă, aud din nou acelaşi scenariu când ajung acasă (frâne, poc, pus mâna pe aparatul foto şi imortalizat scena), parcă nu mai ţine de ”marţi – 3 ceasuri rele”, ci de o coincidenţă vecină cu gândirea deficitară a celor care au gândit intersecţia şi poziţionarea Pasajului Basarab.

Aşadar, la trecerea de pietoni din intersecţie, pe direcţia Pasajul Basarab – b-dul Banu Manta, se formează coadă, pentru că puţin mai încolo, după staţia de autobuz, e o trecere de pietoni fără semafor (deşi e imperios necesară semaforizarea, corelată cu semaforul din intersecţie).

Cum dinspre b-dul Titulescu se pune verde, poliţistul din intersecţie îi zoreşte pe şoferii prinşi în coadă să degajeze intersecţia, dar nu se uită că şi pietonii au pornit val-vârtej pe trecere, că doar şi ei au verde.

Aşa încât cel din Duster dă să plece, dar frânează brusc pe trecere, să nu dea peste pietonii ca oile grăbite. Iar din spate o doamnă cu un Fiat Punto se propteşte zdrang fix în spatele Duster-ului. Poliţistul, impasibil: fluieră ca să se elibereze intersecţia.

Maşinile se mişcă puţin mai în faţă, oprindu-se în staţia de autobuz, iar un alt poliţist vine fuguţa să parlamenteze cu domnul din Duster şi doamna din Punto. Legea de la noi spune că doamna e de vină. Eu aş spune, din nou, că de vină sunt minţile (ne)luminate care au gândit intersecţia şi plasarea Pasajului Basarab.

Şi am aproape un an de zile la dispoziţie, plin de exemple zilnice cu situaţii mai mult sau mai puţin tensionate în această zonă, din cauza aglomeraţiei, semaforizării necorespunzătoare şi a conceperii pe alocuri stupidă a intersecţiei şi Pasajului Basarab.

Spre norocul meu, dar ghinionul celor implicaţi, vă pot da acum aceste două exemple (sper destul de clare) care arată cât de mult scârţâie grandiosul proiect în viaţa de zi cu zi a şoferilor şi a pietonilor. Nu ştiu de ce se păruiesc Oprescu, Băsescu şi Videanu care e părintele de drept al acestui pasaj ”tichie de mărgăritar”, vor să se laude cu bubele?

După părerea mea, într-un an de zile se puteau rezolva câteva lucruri de bază:

• semaforizarea – în loc de o semaforizare inteligentă, autorităţile s-au gândit să-i pună la treabă pe nişte agenţi de poliţie, dar nu de la Rutieră, ci de la Poliţia Locală… Ineficienţă cu i mare
• întoarcerea tramvaiului – intersecţia e mult prea aglomerată pentru ca tramvaiul să întoarcă acolo
• giratoriu – un sens giratoriu în intersecţia Titulescu – Banu Manta ar fi o idee mult mai bună decât situaţia de acum, virajul dintre Banu Manta spre Titulescu fiind cel mai periculos
• accesul pe pasaj de pe străduţe – aici lucrurile sunt mai complicate şi ţin de proiectarea iniţială, prost gândită

Cu mâhnire, remarc doar că, după un an de zile, zona Pasajului Basarab se supune unei adevărate legi nescrise româneşti: ”merge şi-aşa”. Câţiva agenţi de poliţie, nişte claxoane, mai un accident-două, aglomeraţie dimneaţa într-un sens şi seara în celălalt sens, semaforizare deficitară…

Nu-mi rămâne decât să vă doresc să fiţi cu ochii-n paişpe în această zonă. Aici închei subiectul, în vacarm de claxoane şi fluierături.